Pai ... sincer... incep sa ma calmez. Nu stiu de ce. In armata, cind mai aveam doar 7 zile pina la liberare, eram un pachet de nervi si nu mai puteam manca deloc. Acum, am si pofta de mancare, dar m-a bagat Oaki la regim... pina ajung in Delta, ca acolo fac prapad in populatia de peste. Si ... am chef de filme, sunt linistit. La Olteanul se manifesta mai nasol turbarea asta. Are chef sa ne facem tricouri personalizate. Cu poza. Asta!

Mai jos de poza probabil va aparea si textul
Operatiunea Monstrul 2009. Sa ne rada si curcile din Sulina cind mergem sa pescuim fitze pe canalul de langa plaja sau pe bazinul mic. Si sa ne doara la basca...
Da, mai sunt 7 zile de munca... atata. Si dus sunt. Senzatie care bate tot... de la gustul caramelelor din copilarie la mirosul unei carti vechi din raftul bibliotecii, de la primul sarut la ultimul film de actiune cu Jason Statham. Am uitat sa ma bucur de filme, de muzica, de poze, de informatii, de pomii verzi din fata balconului, de linistea din apartament, de sosul fripturii de pui la cuptor, de privelistea unei florarii pline.
Visez doar carari nisipoase pe malul canalului,
frunze de nufar de un verde agresiv,
valul facut de barca cu motor cind trece pe linga caiacul nostru,
mucusul lasat in palma de primul peste prins la undita,
oracaitul de brotaci seara si dimineata pe balta,
zborul eretelui de balta in timp ce isi cauta prada,
cateii maidanezi de statura mica din Sulina,
paianjenul din coltul umbrarului lui Andrei, (cel mai protejat paianjen din lume, pentru ca ne scapa de tantari)
senzatia de rasfat de la apa din dusul din curte, cind stai inconjurat de stuf si picaturile iti lovesc teasta incinsa de soare,
ungerea cu balsam pe gat la prima gura de sprit rece dupa o cursa prin praf,
linia orizontului pierduta in mare,
banutul de lumina lasat de luna pe apele verzi ale marii,
nisipul frant sub sanda si intrat printre degete,
atmosfera patriarhala din oraselul-satuc Sulina,
transpiratia de pe spate cind pedalezi pe bicicleta in drum spre Sfantu Gheorghe,
contopirea cu valul la prima baie in mare,
prietenia pe care aproape o poti apuca cu mina atunci cind stai pe scaun, la umbra, cu prietenii, in fata unui pahar aburit, plin de vin, apa minerala si gheata,
senzatia de bine, de nu-as-mai-pleca-de-aici pe care o incerci atunci cind ochii te ustura de oboseala si te intinzi pe un pat la care si perna miroase a busuioc, a seninatate de casa de bunic
sa razi cu gura pina la urechi atunci cind stai cu amicii si iti lipesti mina de o halba pantecoasa rece si ei iti povestesc cam cat de tampiti erati in studentie
...
si sa realizezi ca nici mai frumos nu esti (ai facut burta sogore, dar lasa ca te iubeste Oaki si asa), nici mai bogat (stai tot cu chirie si visezi la bicicleta)... si nici mai destept (esti tot angajat, nu ai afacerea ta si nici nu ai descoperit leacul pentru SIDA).
Uite de aia e bine sa mergi in Delta la o baieteasca.