Olteeeneeee, plecam baaaaaaa

Gata, s-a batut in cuie. 8-15 august...suntem la Sulina. Abia astept...

Sa ma tolanesc in sezlong pe plaja, sub umbrela de soare, in timp ce Oaki face baie.

Sa ascult Metallica si Rammstein la maxim pe terasa cind imi beau cafeau pe plaja la ora 8 sau 9.

Sa mananc iar nebuniile alea de mancaruri lipovenesti: ciorba de perisoare de peste proaspat, chiftele de peste cu susan, si mai ales celebrul mujdei de usturoi.

Sa imi savurez salaul-pane in timp ce ma uit cum trec barcile si vaporasele pe fluviu, inspre si dinspre mare.

Sa imi sorb spritul seara, in gradina casei lui Andrei, sub umbrar, cu mult sifon sau apa minerala. Sa simt ca fiecare bula care mi se sparge pe limba imi mai alunga un fir de nerv lasat de la munca.

Sa ma uit absent la pluta unditei prin lentilele Polaroizilor, asteptand intr-o doara sa traga un amarat de biban.

Sa imi bag mainile in ghemul de pamant si rame, cautand-o pe cea mai grasa si mai frumoasa pentru crapustenii si carasii, platicile si rosioarele din Dunare si din canale.

Sa vaslesc in caiac sau in canoe alaturi de Andrei, de gagici si de Olteanul, sa mergem cu gagicile sa vedem pelicanii cum vin la somn pe golful Musura, sa mancam alune de balta (aka draci de mare).

Sa il invat pe Olt sa pescuiasca si pe Oaki sa isi desfaca monturile pe care si le va incurca singura.

Sa fac cumparaturile de la supermarket in slapi si tricou, fara sa ma intereseze cine ma vede si ce parere are.

Sa ascult povestile de pescuit ale lipovenilor batrani si sa imi las okii sa se odihneasca pe peisajele de la Sulina.

Sa vina Tanase cu chitara si sa imi cante seara, cind bem sprit.

A, si sa nu mai aud vreo fitza de la vreo gagica, sa nu mi se mai spuna ca mancarea e caca, pentru ca in cazul ala, oricine ar fi ea, o arunc in apa si il bat pe oricare incearca sa o salveze de la inec.

BAC-ul meu

Hai ca e de sezon, se cearta toata lumea pe bac, copiat si alte nebunii. Pe vremea mea, 1996, treaba statea cu totul si cu totul ...altfel. Adica nu venea nici dracul sa te intrebe de ce copiezi, sa te filmeze, sa te dea pe post si sa iasa ditamai tambalaul. In rest, cam la fel era.

Preambul

Prima proba de bac mi-a ramas intiparita in creier. Invatasem la romana comentariu dupa comentariu si aveam capul cat un pepene. Imi venea sa il bag in cuptor, sa se mai coaca, vorba profei de chimie. Pina la urma, in ziua probei de romana oral a decurs ok. Adica m-am imbracat la pantalon de stofa negru si camasa alba, mi-am infipt pachetul de LM si bricheta intr-un buzunar, am batut o cruce mare la trecerea peste pragul casei si dus am fost. La liceu...full de lume. Se intra in ordine alfabetica, asa ca ma dusesem devreme sa fiu sigur ca fiul mai mic al lui Nicolae Bufnila prinde loc in sala exact cind e strigat. Nebunie insa afara. Mame ingrijorate, fete toropite de caldura si scaldate de sudorile emotiilor, stari de lesin, iar eu...profitam de toate astea. Am strans-o in brate pe o colega de clasa care se cam albise la fata. Sanii pe piept, senzatii ok. Am dus-o la baie pe alta sa o stropesc cu apa rece, ma uitam in decolteu cind se apleca sa ii ud ceafa. Am tinut de mana alte cateva, ce sa mai... uitasem total de examen si de ce eram acolo.

Am cacat paiul

-Ce ti-a dat, ce ti-a dat, asta intreba toata lumea cind iesea un ciuriburi de elev din scoala. Subiecte...cu duiumul, de la Scoala Ardeleana la Eminescu. Daca ma intreba careva ce mi-as fi dorit, cred ca spuneam instant ca vreau doar Harap-Alb. Nu a fost sa fie.

-Bufnila... striga secretara de comisie si intru in liceu in timp ce in jurul meu toate gagicile imi urau bafta. Tantzosh, capul sus, pieptul inainte, privirea la 50 de metri in fata si gandul la... gagicile pe care speram sa le impresionez si mai tare.

Cum m-am asezat pe scaun ul de la usa clasei de examinare cum au inceput sa se bata genunchii intre ei. Pe romaneste, aveam emotii, pe limba mea... ma cacam de frica si uitasem la ce proba am ajuns. S-a spulberat totul cind a iesit o zuza din clasa... trasa la fatza ca tzapul la coaie. "Hait, ca am cacat paiul azi, e macel acolo", a fost primul gand. Dar daca e bal, pai bal sa fie! M-am ridicat si am intrat cu tupeu.

De unde dracu veneam eu

-Sarutmina doamnelor, buna ziua domnilor, a bubuit vocea mea de cum am inchis usa in spate. Cateva zuzete din banci, care lucrau la ciorne, au izbucnit in ras, dar comisia a fost ok. Un mosulet cam la 50 sau 55 de ani, cu okelarii lasati pe varful nasului ma privea de sub cateva fire lungi si carunte de par, asezate strategic, sa ii acopere minunata chelie.

-Uite ma, ca se poate, in sfarsit unul cum trebuie. Cum te numesti domnule...

-Ovidiu Neculai si mai ales Bufnila, spun eu, incurajat ca a tinut vrajeala.

-Buletinul, imi spune cheliosul...

-Ce-i cu el? raspund mucalit.

-Da-l incoace, sa te trecem aici ... si bate cu un pix in cateva foi din fata lui. De linga el imi zambeau directoarea, un alt mosnegel si o profa de la liceul de chimie. Am zambit ca proasta in targ, cind isi da deama ca ii vine ciclul si nu are tampoane...

-Nu-l am. Recapitulasem continutul buznarelor si pe linga tigari si bricheta rasarise doar un pachetel de servetele.

-Pai bine ma baiatule, dar de unde vii tu...

-De acasa...

-Bun raspuns. Trage biletul cu subiectele si apoi mai vorbim. Sper ca stii pe de rost datele din buletin.

Emineul meu...hulit

Dau din mine datele din vechiul buletin, cu seria GA si numarul 210629, apoi ma apropii de teancul de bucatele mici de hartie. Trag la ghici si intorc: Rebreanu, creator al romanului romanesc modern si Floarea Albastra a lui Mihai Eminescu. Iubisem romanul Ion, era clar ca la primul subiect iesea bine. Dar ce mama dracului sa scriu de floarea albastra a romanticilor, ca mai bine ma puneau sa plivesc straturile mamei din gradina. Recapitularea instanta a temelor romantice a fost intrerupta brusc de presedintele de comisie.

-Spune tinere... de acord sau mai tragi unul.

-De acord, si inca cum... ma ia gura pe dinainte, stiind ca daca refuzam primul subiect nu eram pasibil de a mai primi nota mare. Ma duc in banca si ma asez. Stateam cu biletelul in mina si ma uitam la el ca prostul, incercand sa imi adun gandurile. Mai aveau oamenii de ascultat vreo 5 zuzete, deci era ok, imi puteam face o strategie.

-Mai Bufnila mai... de ce nu vrei sa scrii. A, nu ai ciorna. Hai incoace, imi zice proful si imi da o coala alba A4 si un pix.

Numai de scris nu imi ardea. Aasa ca a inceput show-ul.

La panda

Stateam si analizam comisia. Profii nu isi bateau capul cu elevul care recita de pe foaia de ciorna. Vorbeau intre ei. Daca te opreai din recitat nu insemna ca ei se opreau din ascultat. Chiar si cand recitai, iar ei vorbeau intre ei, tot cu urechile pe tine erau. Dar era o comisie binevoitoare, respecta dictonul latin Verba volant, scripta manent. Adica iti auzeau greseala si incercau sa te intoarca pe calea cea buna cu usurelul. Brici. Ajunge o colega la ascultare, o intreaba de una si de alta, dar fata nu prea reusea sa le bage. Ma mananca oareunde si ridic doua degete. Nu erau chiar satelit american, dar de vazut se vedeau. Raman profii gura casca, ma intreaba acelasi lucru si dau raspunsul corect.

-Bun, ia arata cat ai scris la tine in ciorna, ma ia presedintele. Ii arat foaia goala si ma intorc la ea. Am umplut-o imediat cu nebuniile despre Rebreanu si cu o singura fraza despre Eminescu. Atata stiam.

Final...apoteotic

-Da domnule Bufnila, spuse presedintele de comisie, iar toate perechile de ochi se ridicara in cautarea tupeistului din clasa. Mai aveam putin si imi sarea inima din piept, era clar ca iesea nebunie. Si i-am dat drumul. Data nasterii, trecutul lui Rebreanu, precursorii, Ion, Padurea Spanzuratilor, comentarii legate de stil, toate nebuniile pe care mi le reaminteam pe masura ce vorbeam. Nu degeaba ma chinuise diriga ca pe un caine la orele de romana. Nici nu ma mai uitam in ciorna, deja vorbeam liber.

-Bine, bine, domnule Bufnila... treci la subiectul 2. Ce ai acolo?

-Aaaaa, Floare Albastra de Mihai Eminescu. Poetul reia in acest poem celebrul motiv romantic al cautarii florii albastre, inspirat dintr-un mit german...ciurburi, bla-bla-bla si alea alea.

-Domnul Bufnila...ma ia profa de romana de la liceul vecin cu casa alor mei... ai citit poezia?
-Da, dar la vremea ei, in pregatirea BAC-ului.... absolut deloc.

-Cel putin esti cinstit, zice proful care era presedinte. Hai sa nu o mai intindem ca gaia matul... ia zi... ultima strofa, care e si concluzia poemului... o stii?
-Aaaa... NU.

-Bine, zice cu un zambet si mi-o recita. In timp ce el imi spunea ca totusi este trist in lume... mie imi venea sa rup usa iesind din clasa. Concluzia a venit abia seara, cind pe lista de catindati, in dreptul subsemnatului se odihnea un 9. Cam cat iq-ul meu la Flore Albastra.

Hot de cai

Da da da... sa furam niste murgi :)

DUMITRU RIDESCU - Spune, Spune, mos batran
Asculta mai multe audio Muzica »

Anti-tero: Scara lui Cumatrul si Gagica lui Bufnila

Daca vreodata iti face cineva probleme, pai ori e seful, ori gagica. Sa te tii insa atunci cind treaba se incurca si pica amandoi la mijloc.

Nea Suciu

Seful era super-baiat atunci cind ieseau treburile bune. Mai dadea cateva sute de mii ca prima la salariu de ziua ta, te aseza sfatos la o sedinta de nu iti mai trebuia sa gafezi, faze de astea. Nu tipa, nu urla, nu nimic. Radioul sa mearga. Beleaua era cind il apucau pandaliile. Pai naiba mai oprea sedinta, sau pe el din sporovait. Dura si ore, timp in care transpirai de moarte. Sau cand gusta putin din medicamentul pastrat strategic in frigiderul din birou... Naiba te lua pe scaun ca nu se mai termina sedinta. Asa a si fost la Operatiunea Antitero denumita generic... Scara lui Cumatrul. Care s-a lasat cu sange pe pereti si vorbe de alean, de chin si jale.

Scara si urmarile ei

Un bec din radio trebuia schimbat, era nevoie de o scara. Apeleaza seful la cumatrul, vine omul cu scara, se schimba becurile, se bea o cinzeaca, se lasa scara in baie. Cateva zile si apoi... fuse fuse si se duse. Canci scara. O treapta de samantza nu mai lasasera hotii. Care hoti, frate.... ??? ca in radio se intra doar pe baza de cod, nu exista cheie. Iar cod aveau doar angajatii. Si da-i si cauta si da-i si injura si da-i si fumeaza si pina la urma s-a facut ditamai sedinta. Deoarece si pentru ca se apropia ziua radioului, exista ceva macheala pe linga studio. Care macheala se ia si se pune in fata oamenilor, toti 14, ca sa se dezlege limbile si mintile imbraligate de hoti autohtoni, poate-poate sare scara de undeva. Dupa un monolog al sefului de circa 40 de minute si un pahar de bautura de 40 de grade (Mansion House pentru degustatorii de zama de plosnita americana) se lasa cu intrebari... care ai luat scara, aduceti scara inapoi, ala nu, ala nu...etc.

-Copii... va spun sincer, in viata mea... niciodata in 45 de ani nu m-am simtit asa de prost...

-Multi Inainte seful.... se baga Mansionul din mine in seama....

-... Ca atunci cind a trebuit sa ii spun cumatrului ca nu mai e scara, da semne Nea Suciu ca nu a auzit. Sau s-a facut ca nu aude.

De parca nu era de ajuns ... au mai aparut cateva belele. Eu si gura mea cea mare....

Belele cu gagica

Cand ai gagica, te mananca oareunde si mai spui una si alta. Ca seful tau te plafoneaza, alea alea... chestii de angajat frustrat. Ca seful cantase inainte in niscaiva formatii de baruri, nunti, botezuri si restaurante. Dracu stia ca blonda are memorie cu bataie lunga... ca nu ii mai spuneam nimic daca stiam ce va sa iasa.

A mea gagica, de atunci, se dadea pe net de la Sibiu, ca era studenta in anul intai. Dar se dadea prost. Adica ii placea sa se creada mare de tot, desi era un ciuri-buri rascopt...dar cu pretentii de jurnalist. Buuuun. Si se baga fata pe la forumul lui Tuca Marius si lasa pe acolo un comentariu despre starea presei. Ce i-a putut ei trece prin minte la ora aia tarzie din noapte (nu imi pot imagina un om care sa intre ziua pe forumul lui Tuca... om de avea emisiune doar noaptea). Se apuca sa comenteze ea despre starea natiunii si starea presei natiunii.

"Presa romana o duce rau ca nu are in structurile de conducere oameni de presa autentici. De exemplu, seful de la Radio Onesti... care nu e jurnalist, e lautar. De aia merge tara asta prost." Si a semnat cu toate cele 3 prenume si cu numele de familie. Uhhaaaaa

Concluzii

Ca a scris tampenia, asta e una. Ca mie nu mi-a spus nimic, asta e a doua. Dar ca periodic se facea o monitorizare pe net a tot ce inseamna radio...asta e a treia. Adica ce aparea pe net, la un google search, se printa si se ducea la sef. Un coleg, amic bun, care facea trebusoara asta... imi spune saracul, mai ferit, mai codit....

-Ba Bufix, vezi ca proasta aia a ta, dupa ce ca e proasta, mai si semnalizeaza... uite ce a scris. Nu i-am dat lu` Nea Suciu... na, ca suntem amici.

-Sarutmina mult de tot man....

Si ma pun cu gura pe proasta, dar cum sa mai indrepti ce s-a strambat. Asta e. Numai ca amicul meu Marius nu era singurul din radio cu acces la net. Mai intra si o babaciune ce facea emisiunea de folclor. Iar baba era in conflict cu mine (Inftifada babelor, dar asta e deja alt capitol, alta poveste). Cert e ca m-a sifonat la Nea Suciu.

Sa ii dea Dumnezeu sanatate ursitoarei aleia de m-a blagoslovit cu o gura mai mare si mai rea decat o gura de femeie, fie ea si baba. Daca nu aveam papagal si nu reuseam sa ii fac din vorbe ... cred ca dracul era al meu. Sau asa credeam atunci. Cert e ca i-am sarit in cap babetei cind a desfacut ciocul, iar seful nu a priceput nimic. Ce Tuca, ce lautar, ce gagica, ce... ce.. ce.. era o invalmaseala de nu se poate. Eu si gura mea cea mare care a fost si ea odata buna la ceva.

Al dracu net...

La ceva timp dupa ce mi-am facut blogul am vrut sa il las naibii. Nu ma mai tenta sa scriu si alte chestii. Ca apoi sa vad cine ia linkul si il adauga in blogroll. Iar ultimii 3 care au facut asta... sunt total diferiti.

1. http://www.onesti.com.ro/ aici sigur e un amic mai vechi al meu...din Onesti. Bun si ft bun. Dar de ce dracu nu imi spui si mie Dane ca ma pui acolo? Nu de alta, dar nu sunt site de utilitati pentru onesteni.

2. cevoronestenii.wordpress.com sau org sau ce dracu e terminatia aia de acolo. Aloo... frate, tu cine esti ca sa mor daca stiu. Am vrut sa vad profilul omului, sa stiu cu cine stau de vorba, sa alea alea.,.. ma intelegi.... nu ai cu cine ma... niste...onesteni. :)

3. nu dau adresa, doar ca ma trezesc adaugat in blogul unei tipe ametite rau... are 17 ani, a babardit o onesteanca si vezi doamne se crede lesbianca. Ironia sortii, eu...care ma stiu homofob si alea... am ajuns in blogrolul uneia de se reproduce cu limba si degetul. La mai mare Bufnila... ca imi vine sa inchid iar blogul... :))

La padure

Sa te fereasca al de sus, cititorule, sa ii pici vreodata in mina bunicului meu cand are el de mers la padure. Pai Vasile Bufnila e fost padurar si stie toate mersurile padurii. De la ciupercile otravitoare la cele bune, de la ierburile de leac la copacul care trebuie taiat, ca altfel pica de batran, de la perioada de plantare a pomilor si pina la graiul secret al animalelor care se feresc de coada ochiului uman. Iar daca totusi te prinde alde Vasile Bufnila si te duce la padure, sa tai lemne, pai dracul e al tau. Cam cum a fost al meu de cateva ori.

Tu-ti cotarca ma-tii

Asta era injuratura preferata a lui Vasile Bufnila cind se supara pe mine.

-Traji uoi Bavariez ghini di beschia cieia ca ti ia mama naibii! (Adica ma aflam la un capat al fierastraului - celebra Beschie, sau Bestie - iar el la celalat capat si ne chinuiam sa punem jos ditamai teiul). Copacul era batran, avea flori din greu, dar cum e de esenta moale, nu aveam de gand sa ne suim. Cind vedea bunicul cum statea treaba imi trasa repede ordinele. Luam din caruta doi saci de rafie, toaipa (toporul cu lama lata, ca o barda) si beschia. Ne puneam in genunchi, bagam fierastraul in buza teiului si da-i. El tragea de o parte, eu de alta. Cind il simteai ca fuge, copacul, nu fierastraul... ii mai aplicai doua toaipe si ii dadeai directia de curgere. Odata pus jos, ii curati ramurile cu toaipa si te apucai sa le cureti si pe alea de flori. In 2 ore taiam si trunchiul mare in mai multe parti mici si le incarcam in caruta.

Te-am prins Nea Vasillliiiiii!!!

Asta era noul padurar, care sarea in sus de bucurie ca un copil mic, cu ochii lipiti de caruta in care tocmai pusesem ultimii busteni din teiul cel batran. Ma uitam ca prostul cind la pusca lui, incarcata gata, cand la Voicu, cainele nostru care sarea sa il rupa, cand la tataia, care s-a asezat in cur pe o cioata batrana, sa isi suceasca o penala veche, cu hartie de ziar si fire de tutun ramase prin buzunare.

-Ai prins pi ma-ta, ii vine replica padurarului, direct peste ochi de la mosh Bufnila.

-Di cind ti astiept io pi tini bre... gata, ti-am prins cu caruta di liemni... proces verbal, amenda, puscarie.

-Aida hai, ca se ia toata lumiea dupa tatzi proshtii.... continua batjocura pensionarului Bufnila. Nu sunt eu un tip fricos, dar parca imi inghetase jumate din maduzva oaselor in harmalaia pe care o facea Voicu si in balamucul gestual facut de burtosul chelios imbracat in verde, care agita arma in sus si in jos, ca pe un par, sa se fereasca de animal.

-Ia cainili nea Vasili, ca-l impusc, se sumeseste paduriciul.

-Voicu, hai aici... gata, il chem pe caine si asta vine, dand fericit din coada. Nu bause apa si bag seama ca abia astepta sa ia o pauza din latrat, ragusise si el.

Procesul lui Peste

-Aaasssaaaaa, acu ca ti-am prins.... incepe paduriciul sa vorbeasca, sa fashim prociesu.

-Dar cu ce m-ai prins, sa nu mor prost, intreaba al batran...

-Cum cu ce? Cu lemni.

-Da??? De unde lemnele?

-Mai nea Vasili, nu fa pi prostu cu mini, ca stii ca ti caut di mult sa ti prind....

-Da ma, stiu.... dar de unde dracu am luat eu lemnele...

Turbat, rosu la fata, padurarul se apuca sa caute cioata de la tei. Care cioata...canci. Ca taiasem copacul de jos si astupasem totul cu pamant uscat si frunze. Nu se vedea nimic. Cauta omul, cauta, pina cind se ia dupa urmele lasate de ultimul bustean. Da de cioata, trage un chiot, isi scoate palaria din cap, se scarpina pe chelia transpirata de care se lipisera doua floace lungi si zambeste timp.

-Ce credeai bre nea Vasili, ca nu ti prind io pi tini? Gata, ti duc la politie. (care politie la tara la bunicul avea caruta cu girofar. Adica legasera de capra carutei un girofar vechi, caree nu functiona, dar pe care il tineau de fitze la curul cailor).

-Auzi ma... zice al batran lasand sa iasa un nor alb de fum din penala lui.... dar pe copacul aciala... ci viezi?

-Ala? E pata rosie, de limita de padure.... zice paduriciul.

-Aha, adica nu is in padurea ta si digiaba ti-ai coit pi aici. Am plecat... Hii niepoati, adu vacile sa li ingiugam la caruta...

Paduriciul a ramas cu gura cascata, ca avea dreptate al batran, nu eram in padurea lui. Abia dupa vreo doua zile am aflat ca tataia il prinsese candva la furat de lemne pe chelios, iar de atunci asta ii tot purta sambetele.

-Daca ii prost... eu cel putin luam un copac, si ala cioata...asta cara toata ziua carutele de lemne din padure.... na, ca m-a pandit degeaba... lua-l-ar boala neagra di prapadit...

Betivelooorrrr

NU mai bea ca un barbat, o sa ajungi sa arati ca el, campanie sociala in Londra.

Achtung Oaki!

Draga mea....Incepe EURO.

* Sa nu te aud ca vrei pe Euforia TV cind eu ma uit la meci.

* Sa nu te manance in partile ascunse soarelui sa treci prin fata tv-ului cind eu ma uit la meci sau la declaratiile de dupa.

* Sa nu te apuce pofta de parada modei cu hainele noi cind eu savurez un sut sau o pasa.

* Sa nu ma intrebi daca imi place noua ta culoare a parului ... nu voi fi atent la ea. Poti sa fii si cheala.

* Sa nu ma intrebi de ce e atata vin in frigider si ce fac cu apa minerala stocata acolo.

* Sa nu imi incalzesti mancarea, mai bine pui gheata la facut.

* Sa nu ma intrebi de ce nu vin la 6 acasa, meciurile incep la 7 si la 21,45 iar terasele sunt pline de LCD-uri.

* Sa nu ma scoti la plimbare in parc, "la fishies" ca prefer sa revad clasamentul pe grupe

* Sa nu imi ceri explicatii la cornere si offsaid-uri, sunt ocupat cu injuratul.

* Sa nu imi spui dinainte de meci care e pronosticul tau, cine va castiga sau nu... o sa ajungi jumulita pina la pauza.

* Sa nu cumva sa nu ma lasi la EURO, ca vei fi noua Bahmuteanu, ma despart de tine la fiecare meci si ma impac dupa.

Hai Romania